“Sakura” sau a fi la locul potrivit, la momentul potrivit

Fotografia de mai sus are poveste puţin mai ciudată pentru că e una din acele fotografii in care o secundă face diferenţa între un cadru ratat şi unul de succes.
Mergeam pe stradă, în lumina dimineţii,caldă şi plăcută,puţin somnoros după un curs deosebit de plictisitor la o materie deosebit de plictisitoare.
Cu câteva zile înainte,cumpărasem un Nikkor 50mm f/1.8 din agoniseala proprie şi eram tare curios să-l probez.
Plimbându-mă liniştit,cu căştile in urechi si ceva muzică sprinţară sa ma facă să îmi revin din amorţeala ce mă cuprinsese, observ un petic de soare undeva lângă rădăcina unui copac.
Era o simplă pungă de polietilenă pe care vreun cetătean bine-crescut o abandonase cu 2 metri înainte de tomberonul adecvat.

Era totuşi ceva ce m-a facut să mă opresc: scăldată în lumina caldă a dimineţii de primăvară, se găsea,aşezata pe acea pungă mizerabilă, o singură floare de cireş alături de câteva petale rătăcite, un soi de alai pentru Regina Singuratică (asta a fost prima imagine care mi-a sărit în ochi când am descoperit mica scenă).
Fără sa zăbovesc mult, am scos camera din rucsac şi am început să mă mişc după lumină.
Intamplarea face ca, fiind o zi de luni, măturătorii sa iasă la curăţenia de primăvară, sub tridentul primarului care, “de nebun ce e”, vrea oraş curat cu orice preţ şi îi “scoală cu noaptea-n cap” şi îi mai şi trimite la muncă.

Cum îmi potriveam eu setările, am apucat sa declanşez doar de două ori până când m-am trezit cu o mătură sfărâmând cadrul mirific din ocularul meu şi făcându-l,pe veci,irepetabil si pierdut.
Cum căştile mă împiedicau să aud vreun zgomot în jurul meu şi fiind captivat peste măsură de cadrul din obiectiv, nu am observat apropierea unuia dintre măturătorii mai sus menţionaţi căuia îi păsa de ceea ce făceam eu acolo mai puţin decât îi pasă unui unui elefant care trece peste muşuroiul unor furnici.
Am decis să nu-i reproşez nimic rromului de 2 metri, buduhănos  şi duhnind a alcool ieftin la prima oră a dimineţii. 😉

Mai târziu, ajuns acasă, am încărcat cele două cadre in Photoshop şi, cu inima cât un purice, m-am rugat ca măcar una să fie la fel de reuşită pe cât îmi părea mie pe LCD.
Imaginea este nemodificată, cu excepţia câtorva retuşuri de culoare şi o virare uşoară către copper-roz.


Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s