7/365 sau de ce să luptăm pentru o lume mai bună

Protester resting during a break of the "Rosia Montana NU e de vanzare!" manifesto.
Protester resting during a break of the “Rosia Montana NU e de vanzare!” manifesto.

(RO) Văzusem zilele trecute un (de)motivational care zicea cam așa: „Nu lupta pentru țara ta ci pentru lumea ta”.
Și până la urmă, nu e corect așa? De ce ne-ar păsa doar ce se întâmplă doar până la marginile spațiului Carpato-Danubiano-Pontic (of, ce conotație Stalinistă a căpătat termenul ăsta așa frumos care ne descrie patria!).
Cu toate amestecurile de știri mai mult sau mai puțin corecte, juste sau nemodificate, e greu să ne dăm seama în ce noroi se scaldă politicienii noștri și, o dată cu ei, întreaga națiune.
Este nevoie ca oameni să moară (vezi cazul copilului ucis de maidanez. Nu, nu o să comentez aici) pentru ca vreun fel de măsuri să fie aplicate (și atunci, drastic și cât mai grabnic).
De ce este nevoie să fim sfâșiați pe străzi ca să se gândească cineva să facă ceva cu problema câinilor scăpați de sub control? De ce trebuie să fim amenințați cu cancer și malformații hidoase pentru a fi conștienți de ce se întâmplă cu mediul? Roșia Montana, bun, un caz foarte tragic, dar știe cineva de Geamăna, satul ras de pe fața pământului de tancul septic revărsat? Nu? Ia, fuguța aici!
Cât pe ce să se întâmple din nou! Și mai tragic este că trebuia să se întâmple (din nou) pentru ca oamenii să își pună semne de întrebare.
Căci așa-i la noi, când începe să ardă grajdul ne aducem aminte de lumânarea aprinsă.

Un alt subiect fierbinte este toată afacerea cu Siria. Adică, până la urmă de ce ne trebuie nouă război? Cu cine și de ce? N-avem noi și așa destule probleme în țară?
Dacă ar fi cu cineva sau pentru ceva, ar fi pentru recuperarea Basarabiei și a celorlalte teritorii românești care suferă departe de patria-mamă. Sunt tare curios, dacă mâine am afla că basarabenii sau moldovenii sunt chinuiți cu fosfine sau Agent Orange, am sări cu mic, cu mare, tancuri, mitraliere și grenade să ne salvăm confrații? Știți voi, ăia de un sânge cu NOI.
Așadar, din 1994 încoace tot pupăm în pulă Americanii în speranță că ne aruncă și nouă o coajă din profetica pâine de așa-ziși imperialiști și „peacemakers”. („Americanii-s de vinăăă…futu-i în gură să-i fuuut”).

O concluzie tristă în această fotografie…până și câinele maidanez care urmează a fi injectat cu amestecul dulce-hypno-morphic de pentotal, pancuroriu și clorură de poatsiu, își susține cu mult sârg numita patrie.
Deci, „ieșiți din casă, dacă vă pasă” și nu doar pentru Roșia Montana…pentru tot și orice lucru care e în neregulă cu tărișoara asta abuzată,violată,jefuită,gangbang-uită și arătată cu degetul…

Advertisements